sâmbătă, 6 decembrie 2008

Adevarata Generatie X

by Thomas L. Friedman

M-am tot gândit în ultima vreme la cartea lui Tom Brokaw " Marea Generaţie" care se referă la părinţii noştri şi incredibilul sacrificiu pe care l-au făcut în timpul celui de al doilea razboi mondial. Când mă gândesc la situaţia actuală mă întreb ce fel de carte ar putea scrie copii noştri despre noi? "Marea Generaţie?" "Generatia Complăcuţilor?" sau poate Generaţia subprime: cum părinţii mei sau falimentat prin excesul lor punând totul în contul meu.

Copii nostri trebuie să fie mult mai radicali decât sunt acum. Îi înţeleg de ce nu sunt acum. Sunt îngrijoraţi de perspectiva obţinerii unei slujbe din care să poată plati taxa scolară. Însă noi nu trebuie să luam tacerea lor ca pe o asigurare de a putea face orice ne dorim cu această criză. Ei vor trebui să platească acesti bani. Şi pentru asta noi avem o mare responsabilitate şi obligaţie de a ne asigura că nu cheltuim toţi banii pentru astimula economia ci şi pentru a crea noi tehnologii.

Nu avem doar obligaţia de a salva industria trecutului ci şi de a construi o industrie a viitorului - pentru a oferii lucrurilor o nouă gândire şi un risc asumat care să transforme această enormă provocare într-o lume a schimbarilor şi provocărilor. Aceasta a făcut Marea Generatie cu adevărat mare. Aceşti bani nu trebuie să acopere doar greşelile noastre.

"Amintiţi-vă, că acesti bani nu vor fi neutri," a spus Andy Karsner, asisten secretar în departamentul energiei din U.S. "Vorbim despre direcţionarea unui volum de bani fără precedent spre casele noastre, spre energie, transporturi şi infrastructura industriei. Aceşti bani vor fortifica pe cei slabi şi vor întării status-quo energetic sau vor facilita transformarea energetică pe care o gândim. Stimulentul va hrănii celulele albe care ne vor vindeca sau celulele bolnave care vor continua sa ne slăbească.

  Să fim mai precişi. Când au venit de la Detroit, imaginea mea era clara: cred ca trebuie să vorbim despre crestere, nu despre cădere, privind la plecarea reprezentanţilor celor trei mari constructori de automobile si a parlamentarilor care din milă le-au întins o mână de ajutor. Însă, nu vreau să văd locuri de muncă distruse. Dar dacă poporul va da bani constructorilor de maşini, nu vreau să îi văd cheltuiţi de oamenii care şi-au prăbuşit propria lor afacere.

Tu vrei banii mei? Atunci vreau să văd planuri precise şi detaliate de hybridizare a tuturor maşinilor şi camioanelor în următoarele 36 de luni. Vreau ca fiecare companie auto pe care o ajut să aibă dezvoltate tehnologii hybride, pentru că nu va înbunătăţi mai bine consumul de carburant şi emisiile de noxe - şi de asemenea va stimula în secolul 21, industria producătoare de baterii.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Palatul Mogoşoaia se situează la circa 10 km de Bucureşti, în cadrul comunei omonime. A fost construit între 1698-1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinaţie de elemente veneţiene cu elemente otomane. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoş care deţinea pământul pe care a fost construit. Palatul a fost renovat în anii 1920 de către Martha Bibescu. Aceasta l-a primit cadou de la soţul său George Valentin Bibescu. Pentru renovarea lui, Martha Bibescu a cheltuit mare parte din averea adunată din cărţile pe care le-a scris. Mai târziu palatul a devenit un loc de întâlnire pentru politicienii şi lumea bună din anii 1930. În prezent Palatul Mogoşoaia adăposteşte Muzeul de Artă Brâncovenească şi este un important punct de atracţie turistică.
La vreo 11 km de Bucureşti se află Palatul Mogoşoaia, în comuna cu acelaşi nume, denumită după soţia boierului Mogoş, căruia îi aparţinuseră domeniile cumpărate la sfârşitul secolului 17 de Constantin Brâncoveanu. În 1702 se termina construcţia palatului domnesc de pe malul lacului Mogoşoaia. Clădirea iniţială era destul de diferită de ceea ce se vede acum, însă stilul ei arhitectural, compus din diverse surse de inspiraţie arhitectonică, se încadrează în aşa numitul stil brâncovenesc (un fel de baroc românesc): o combinaţie de elemente veneţiene şi otomane, renaştere italiană amestecată cu bizantin.
Una din caracteristici este pridvorul larg, deschis, cu arcade. Decoraţiunile aplicate sau sculptate în piatră reprezintă motive florale, de inspiraţie orientală.
Pe vremea aceea, curtea era plină de acareturi (cuhnia - bucătăria şi gheţăria erau în clădiri separate) şi casele servitorilor, iar apartamentele domneşti se aflau doar la etaj. După executarea lui Brâncoveanu (împreună cu cei cinci fii ai săi) la Stambul, pentru că refuzaseră să treacă la mahomedanism, palatul devine o scurtă perioadă han turcesc şi arhitectura sa suferă mult în urma raidurilor otomane din secolul 18.
În secolul 19 domeniul este cumpărat de familia de boieri Bibescu, descendenţi ai Brâncovenilor. Sub îngrijirea lor şi lucrul meşterilor francezi şi germani palatul îşi recapătă forma şi faima În 1912 prinţul George Valentin Bibescu (1880-1941) dăruieşte palatul soţiei sale, Martha Bibescu, poetă şi scriitoare, care îl găseşte în paragină şi îl transformă (cu ajutorul arhitectului şef al Veneţiei, Domenico Rupolo) în loc de întâlnire pentru cercurile ei culturale.
În 1945 ea îl donează statului cu scopul de a fi inclus pe lista monumentelor istorice şi din anii 50 în el a existat secţia feudală a Muzeului de Artă (colecţii de artă feudală se găsesc şi azi înăuntru). Nu doar palatul este o deosebită realizare, ci şi parcul care îl înconjoară. Plasat la marginea lacului Mogoşoaia, faţada dinspre lac dă într-o loggia terasată tip veneţian, cu arcade, coloane şi un mic labirint de gard viu.
Când este cald şi soare parcul învie. Turiştii vin atât pentru terasele-restaurant şi plimbări pe marginea lacului, cat şi pentru picnicuri în crâng, citit sub copac sau jucat badminton pe alei. Zefirul de primăvară adie alene printre grătarele cu mici de la ştrandul amenajat alături, pe marginea lacului. Intrarea 1,5 lei.

Muzeul Brancovenesc

La 14 kilometri de Bucureşti, în mijlocul unui parc se află palatul ridicat în 1698 din ordinul domnitorului Constantin Brâncoveanu. În 1860, clădirea a fost restaurată şi consolidată. Înconjurat de o curte imensă, palatul cuprinde o pivniţă cu bolte, parterul, unde se găsesc mai multe încăperi, şi etajul unde se află apartamentele princiare. Faţada, influenţată de stilul arhitectonic veneţian, este dominată de balconul, arcadele şi coloanele specifice artei Brâncoveneşti. Din 1957, palatul a devenit Muzeul Brâncovenesc, cu valoroase expoziţii de pictură, sculpturi în lemn şi piatră, cărţi rare şi manuscrise foarte vechi.